Deschizi frigiderul și găsești un iaurt cu data de ieri, iar în cămară un pachet de paste care a „expirat” acum două luni. Unii aruncă ambele produse fără să stea pe gânduri, alții le consumă pe amândouă fără să verifice nimic. Ambele reacții pot fi greșite, pentru că cele două date de pe etichete nu înseamnă același lucru. Una vorbește despre siguranță, cealaltă despre calitate.
Confuzia dintre cele două mențiuni are consecințe reale: pe de o parte, alimente perfect bune ajung la gunoi, iar pe de altă parte, unele produse perisabile sunt consumate după momentul în care mai erau sigure. Articolul de față explică diferența dintre data limită de consum și data durabilității minimale, ce alimente nu poartă deloc o dată și cum poți folosi aceste informații pentru a reduce risipa fără să îți pui sănătatea în pericol.
Două formulări, două sensuri diferite
Pe etichetele alimentelor ambalate din Uniunea Europeană apar, de regulă, una dintre două formulări. Prima este „a se consuma până la”, urmată de o dată. Ea indică data limită de consum și se folosește pentru alimentele foarte perisabile din punct de vedere microbiologic, care pot deveni periculoase pentru sănătate după o perioadă scurtă.
A doua formulare este „a se consuma de preferință înainte de” sau, pentru produsele cu termen lung, „a se consuma de preferință înainte de sfârșitul” unei anumite luni sau al unui an. Ea indică data durabilității minimale, adică perioada în care producătorul garantează că produsul își păstrează calitățile specifice, de gust, aromă, textură sau valoare nutritivă, dacă a fost păstrat corect.
Diferența esențială este aceasta: după data limită de consum, alimentul nu mai este considerat sigur. După data durabilității minimale, alimentul poate fi încă sigur, dar este posibil să nu mai fie la fel de gustos sau de crocant ca la început.
Alimentele cu dată limită de consum
Data limită de consum apare pe produsele care se alterează rapid și la care bacteriile se pot înmulți fără să schimbe vizibil aspectul sau mirosul alimentului. Exemple tipice sunt carnea proaspătă și tocată, peștele proaspăt, preparatele din carne care nu sunt conservate, lactatele proaspete, salatele gata preparate, sandvișurile ambalate sau mâncărurile gătite vândute la caserolă.
Pentru aceste produse, regula este simplă: nu se consumă după data indicată, chiar dacă par în regulă. Un aliment poate arăta și mirosi normal și totuși să conțină bacterii periculoase. De asemenea, data este valabilă doar dacă produsul a fost păstrat la temperatura indicată pe etichetă. O caserolă cu carne lăsată ore întregi în portbagaj, vara, poate deveni riscantă cu mult înainte de data imprimată.
Dacă știi că nu vei consuma un astfel de produs la timp, congelarea înainte de data limită este o soluție bună pentru multe dintre ele, cum ar fi carnea sau pâinea. După decongelare, alimentul se consumă repede și nu se recongelează.
Congelarea și decongelarea corectă
Congelarea oprește înmulțirea bacteriilor, dar nu le distruge. De aceea, un aliment congelat în ultima zi de valabilitate nu devine „mai proaspăt” la decongelare, ci își reia evoluția din punctul în care a fost oprit. Ideal este ca produsele să fie congelate cât mai curând după cumpărare, în porții potrivite pentru o singură masă, etichetate cu data congelării. Decongelarea se face în frigider sau, pentru produsele care urmează să fie gătite imediat, direct în tigaie ori în cuptor, nu pe blatul bucătăriei, la temperatura camerei.
Alimentele cu dată de durabilitate minimală
Majoritatea alimentelor cu termen lung de păstrare poartă mențiunea „a se consuma de preferință înainte de”. Aici intră pastele, orezul, făina, cerealele pentru micul dejun, biscuiții, ciocolata, conservele, uleiurile, condimentele, cafeaua, ceaiul, multe sucuri și băuturi răcoritoare. În această categorie intră și ouăle.
După această dată, produsul nu devine automat periculos. Biscuiții se pot înmuia, cafeaua își pierde din aromă, uleiul poate căpăta un gust ușor rânced, iar condimentele devin mai fade. Multe produse uscate, păstrate corect, în ambalaje intacte, pot fi consumate fără probleme și după data indicată. Cerealele și pseudocerealele, precum cele prezentate în articolul despre quinoa și amarant, se păstrează bine dacă sunt ferite de umezeală și de insecte.
Totuși, decizia trebuie luată cu bun-simț. Înainte de a consuma un produs trecut de data durabilității minimale, verifică ambalajul, aspectul, mirosul și, cu prudență, gustul. Un ambalaj umflat, ruginit sau deteriorat, mucegaiul, mirosul neobișnuit sau prezența insectelor sunt semne clare că produsul trebuie aruncat.
Ouăle sunt un caz aparte. Ele poartă o dată de durabilitate minimală, dar sunt sensibile la contaminare și la variațiile de temperatură. Merită păstrate la frigider, în cutia lor, nu în ușa frigiderului, unde temperatura variază de fiecare dată când este deschisă. Pentru preparatele în care ouăle nu sunt gătite complet, cum ar fi maioneza de casă sau unele deserturi, folosește ouă cât mai proaspete. Mucegaiul, la rândul lui, nu se rezolvă prin simpla îndepărtare a părții vizibile la produsele moi, precum gemurile, iaurturile sau pâinea feliată, pentru că se poate extinde în interior chiar dacă nu se vede.
Cum citești corect eticheta
Pentru a lua decizii corecte, urmează câțiva pași simpli atunci când verifici un produs:
- Identifică formularea exactă: „până la” înseamnă siguranță, „de preferință înainte de” înseamnă calitate.
- Citește condițiile de păstrare: temperatura, ferirea de lumină sau de umiditate.
- Caută mențiunile după deschidere, de tipul „după deschidere, a se consuma în trei zile”. Ele înlocuiesc data de pe ambalaj odată ce produsul a fost desfăcut.
- Verifică starea ambalajului: integritatea, eventualele umflături sau scurgeri.
- Observă produsul înainte de consum, mai ales dacă este aproape de dată sau a depășit-o.
Mențiunea despre perioada de după deschidere este adesea ignorată. Un borcan de sos sau o cutie de lapte UHT poate avea o dată de durabilitate de câteva luni, dar odată deschis trebuie păstrat la frigider și consumat în câteva zile.
Produsele care nu au deloc o dată
Unele alimente nu sunt obligate să poarte o dată de valabilitate, fie pentru că se păstrează practic nelimitat în condiții normale, fie pentru că sunt consumate rapid sau se vând în stare proaspătă. Printre ele se numără:
- fructele și legumele proaspete, necojite și netăiate;
- sarea de bucătărie și zahărul solid;
- oțetul;
- vinurile și băuturile cu o concentrație ridicată de alcool;
- produsele de panificație care se consumă, în mod normal, în aceeași zi.
Pentru aceste produse, prospețimea se judecă după aspect, miros și textură. Legumele și fructele își păstrează cel mai bine calitățile atunci când sunt depozitate corect și consumate la timp, iar felul în care le prepari influențează la rândul lui valoarea nutritivă, după cum explică și articolul despre cum gătești corect legumele pentru a le păstra nutrienții.
Ce înseamnă datele pentru restaurante și magazine
Pentru operatorii din industria alimentară și din HoReCa, datele de pe etichete nu sunt doar o recomandare, ci o obligație. În bucătăriile profesionale, folosirea unui ingredient trecut de data limită de consum este interzisă și poate atrage sancțiuni la controale. De aceea, restaurantele organizează depozitele după reguli stricte, etichetează fiecare recipient cu data deschiderii sau a preparării și verifică zilnic produsele perisabile.
O practică obișnuită în bucătăriile profesionale este etichetarea internă: orice produs scos din ambalajul original, porționat sau preparat în avans primește o etichetă cu denumirea, data preparării și termenul până la care poate fi folosit. Astfel, oricine deschide camera frigorifică știe imediat ce trebuie folosit primul și ce trebuie eliminat.
Magazinele au, la rândul lor, reguli clare. Produsele trecute de data limită de consum se retrag de la vânzare. Pentru cele apropiate de data durabilității minimale, comercianții recurg adesea la reduceri de preț, iar în anumite condiții prevăzute de lege, alimentele încă sigure pot fi donate. Pentru consumatori, raftul cu produse reduse aflate aproape de dată este o ocazie de economie, cu condiția ca produsele să fie consumate rapid.
Datele de pe etichetă și risipa alimentară
Confuzia dintre cele două date este una dintre cauzele risipei alimentare din gospodării. Produse perfect comestibile ajung la gunoi doar pentru că au depășit data durabilității minimale. Înțelegerea diferenței permite gestionarea mai bună a cămării și a frigiderului.
Câteva obiceiuri simple ajută. Așază în față produsele cu data cea mai apropiată și în spate pe cele proaspăt cumpărate, după principiul „primul intrat, primul ieșit”. Fă o listă de cumpărături pe baza a ce ai deja în casă. Cumpără produsele perisabile în cantități potrivite consumului real. Planificarea este cu atât mai importantă la mesele mari, iar sfaturile din ghidul pentru organizarea unei mese festive fără stres te ajută să estimezi corect cantitățile.
Pentru persoanele vulnerabile, cum sunt femeile însărcinate, copiii mici, vârstnicii sau persoanele cu imunitate scăzută, prudența trebuie să fie mai mare, mai ales în cazul produselor perisabile. Dacă ai întrebări legate de alimentația unei persoane cu probleme de sănătate, discută cu medicul sau cu un nutriționist.
Data de pe etichetă nu este o sentință, ci o informație. Citită corect, ea te ajută să știi când un aliment trebuie aruncat fără ezitare și când poate fi consumat liniștit, după o simplă verificare. Diferența dintre „până la” și „de preferință înainte de” pare un detaliu de formulare, dar poate însemna mai puțină mâncare irosită, mai mulți bani economisiți și o bucătărie mai sigură.
Foto: Towfiqu barbhuiya / Pexels
